Traducere de Octavian Cocoş
Păcatele de dezmățat duios,
Din inima ta bună când lipsesc,
Le faci că tu eşti tânăr şi frumos
Şi-n jurul tău ispitele roiesc.
Eşti dulce şi gentil, demn de curtat,
Splendoarea ta atacului dă ghes;
Și când femeia vrea, poate-un bărbat
Să plece până când n-are succes?
Dar ai putea să-mi laşi ce e al meu
Elanul tinereţii să-l struneşti,
Căci prin dezmăţul tău greşeşti la greu,
Şi două legăminte terfeleşti:
Al ei, că eşti frumos şi o tentezi
Şi-al tău, că eşti frumos şi mă trădezi.
vezi mai multe poezii de: William Shakespeare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.